Lor neg sper blog

Acel neg de pe fotografie pare să aibă o greutate a lui proprie; simt niște dureri la baza gâtului, o povară care mă încovoaie și mă face să nu mai pot ține pasul. Prea mergeam liniștit, acum trebuie să fie mai atent, ca să nu mă lovesc de alți trecători. Înainte, era grija lor să nu îmi stea în cale. 12/1/ · Stiu, v-ati saturat de sedinte. Din pacate insa, nemaiputand sa fim impreuna la locul de munca, multe dintre sedintele la care participam online sunt chiar necesare. Nu neg ca unele sunt inutile, ne fac sa ne pierdem timpul si sa nu mai apucam sa ne. 12/1/ · De aceea m-am gandit ca in blog-posturile T&C’n Business sa iti aduc argumente care sa te convinga sa alegi si tu aceasta forma de dezvoltare profesionala. Initiez astfel o serie de articole din care vei afla direct de la cei care au participat la asemenea cursuri ce cred ei despre aceasta forma de investitie in viitorul lor profesional.

In opinia mea si sper ca si a voastra, un om face inevitabil lucruri bune si lucruri mai de rahat in viata lui, si de asemenea, i se intampla si lucruri bune si lucruri de rahat. Daca am cazut de acord aici, acum sa discutam modul in care multi dintre oameni, poate si tu, poate si eu (nu pot sa neg si sa fiu ipocrit) interpretam si asociem.

Lor neg sper blog

Lor neg sper blog
Acum sa astept haterii sa comenteze In alta ordine de idei, vreau sa plec, gandul ma bate de foarte mult timpdar sincer mi-e frica, curajul de a incepede a pleca intr-un loc in care voi fi singur ma inspaimanta. Îi trimiteam colete cu haine și alte lucruri, e pasionată de modă și țin minte cum anul trecut am stat ore la telefon și Lor neg sper blog -a trimis zeci de poze cu ce ținute își pregătise pentru prima săptămână de ș coală.

Lumea are nevoie de pace nu aia interioara, aia intre state, ca sa nu stai cu o anumita leguma ascutita si de culoare portocalie intepenita in zona dorsala cand vrei sa mergi la un concert in afarade o solutie pentru incalzirea globala pe care sa o adopte Lor neg sper blog toate statele lumii vezi Acordul de la Parisde lideri care nu sunt dezaxati in tarile care conteaza pe plan economic, militar, politic, etc, de progres tehnologic in domeniul medicinei si al stiintei, plus Lor neg sper blog altele. Alienate de scopul lor, acestea au prins întinderea cerului, sperând ca acesta să le învie scoarța. De câteva zile, dar fără să pot spune cu precizie din ce moment, îl observ pe poza mea de pe CI. Ce sa le mai explici? Aceasta este cea mai prestigioasa certificare in managementul proiectelor, recunoscuta ca Lor neg sper blog la nivel international. Mult succes si cat mai multa fermitate! Ea arde.

Ce putea fi mai potrivit pentru un băiat de 13 ani? Felicitări mamei din articol pentru puterea avută și sper sa aibe înțelepciunea să nu lase acest incident să creeze un gol în relația lor. Unele cazuri sunt din pacate patologice si numai un medic poate depista si recomanda mai departe.
Si da, e dreptul lor sa aleaga un inginer de la BMW, pentru ca BMW e mai sigur. dar buda unui restaurant aiasta nu! �� Era un mare decalaj evolutiv, nu neg, dar pe atunci nu mi se parea deloc de nerecuperat. limba, sunt convins ca se invata repede, nu stiu insa cat de primitori sunt copiii. Ai mei au 8 si 9 ani, in principiu sper. Textele publicate pe acest blog sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/ privind dreptul de autor și drepturile conexe. Fotografiile, dacă nu este specificată sursa lor, sunt de pe Google.

Pentru detalii suplimentare, vă rog să mă contactaţi în scris pe [email protected] Felicitări mamei din articol pentru puterea avută și sper sa aibe înțelepciunea să nu lase acest incident să creeze un gol în relația lor. Avem nevoie de exemple pozitive, avem nevoie de opționale de dezvoltare personală făcute în cadrul școlilor, trebuie sa ne învățăm copiii să. 2/27/ · Multe filme bune vor fi lansate în Foarte multe. Poate nu bune în sensul de memorabile, dar măcar de entertainment oferit. Asta nu mă miră, că unele trebuiau lansate în și au fost amânate pe acest an. Problema este că și acum sunt prea multe. Multe de văzut și într-o perioadă normală, de altfel, darămite în pandemie.

Așa că datele de mai jos sunt orientative, zic.

Ghid de emigrat în Germania – arhiblog

De ce “ma iubeste” adolescentii | Blog Avantaj La Start
În altă ordine de idei, mi se pare super tare inițiativa asta a ta de a publica articole de genul acesta, de la adolescenți sau părinți de adolescenți. Aveam nevoie de timp să vorbesc cu soțul și să vedem ce facem. E aproape om in toata Lor neg sper blog. Ca o va lua pe fata la treburile casei, la serele bunicilor. Partea de sustinere psiho Lor neg sper blog mai obligatorie decat pare. Este minunata aceasta mamica, a reactionat mai bine decat m-am asteptat.

Si stiti care este problema de fapt?

Sau când în loc să primească bucurie pentru ca ajuta pe cineva, să se gândească la faptul că totul e parte dintr-o pedeapsa. Poate că nu mă aflu eu in situației asta, dar eu cred că sunt și alte moduri in care pot rezolvate lucrurile. Vrei sa ajute pe alții și să empatizeze cu cei saraci? Hai sa facă asta cu tine, ca părinte, și să vadă cât de bine te simți când poți ajuta. Vreo să facă voluntariat? Duceti-va toți și aratati-i cum. Nu interziceți tot ce puteți în speranța că așa veți redetine controlul.

Andrei, total de acord cu tine. Eu am fost copil pedepsit pentru diverse nimicuri.
Sa ma ascund mai bine! Nu am o relatie buna cu parintii mei din acest motiv. Nu procedez asemanator cu fetita mea, avem nevoie de incredere unii in altii, pedepsele omoara increderea, personalitatea, sinceritatea. Ioana, articolele astea ale tale trezesc atata emotie, ca mi-au dat lacrimile instant. Inca o data te felicit pentru tot ceea ce faci! Mi se rupe sufletul pentru toti cei implicati si aplaud curajul mamei de a povesti, dar mai ales de a lua atitudine.

Lucrurile cu siguranta vor reveni pe un fagas normal cu multa munca din partea amandoura. Imi doresc ca toti parintii din lume sa fie asa. Sa poata discuta cu copiii lor deschis si sa isi imbunatateasca relatia, sa fie dornici sa se cunoasca intre ei si sa reactioneze potrivit chiar si atunci cand le vine sa se arunce reciproc pe geam.
Sunt sigura ca mama nu ti-a scris ca sa se laude cat de ok a procedat ea, ci ca noi, ceilalti sa invatam din toata experienta asta si sa putem evita anumite greseli daca ne-am afla intr-o situatie similara. Trimit cate o imbratisare calda pentru mama si fiica si pentru celelalte fete. Inchei cu: This too shall pass, cu mentiunea ca e important si cum trec toate: cu suport si intelegere. Și eu am plâns.

Respect pentru curajul de a povesti tot și de a înfrunta problema. Și eu cred că nu e prea târziu, sunt sigură că, cu multa răbdare și iubire necondiționată, se poate recupera orice raport — cred că despre asta este vorba în primul rând.
Big hug! Eu nu sunt de acord cu ce ai spus. Si parintii mei ai fost plecati in afara cand eu aveam 12 ani pana la Nu a fost felul meu niciodata sa injur sau sa mi bat joc de cineva. As fi simtit ca imi dezamagesc parintii. Eu zic ca anturajul e de vina si de felul cum esti tu. Pt ca si anturajul tot tu ti l alegi. Altceva din copilaria ei i a mulat personalitatea.

Tot respectul mamei pt cum a reactionat si ce decizii a luat. Daca nu noi parintii luam fraiele copiilor nostri atunci cine. Si chestia asta cu terapia sa fim sinceri, mi se pare ceva de spus la tv.
Cum sa mai tarasti copilul ala la terapie sa discute cu un necunoscut cand ea a tinut atatea in ea. Terapia e acasa, in familie. Acolo se rezolva tot.

Numai bine! Este minunata aceasta mamica, a reactionat mai bine decat m-am asteptat. Felicitari, esti o mama buna, fiica ta o sa isi dea seama de asta cand o sa fie mai matura si mai responsabila cu viata ei. Asta este o atitudine corecta si implicata din partea parintilor…. Am plâns… rar se întâlnesc părinți de acest fel. Dumnezeu sa va ajute im reconstruirea relației voastre … sunt sigura ca o da ieșiți mai puternice după aceasta experiența … O mama adevărata!!

Si eu am plâns citindu-l. Am o fata de 15 ani. Orice mama poate ajunge in aceeasi situatie. Sunteti puternica! Dumnezeu v-a deschis ochii acum si trebuie sa aveti incredere ca tot El v-a aseza lucrurile asa cum trebuie. Nimic nu este întâmplător. Sunt la muncă și plâng…mamico, din scrisoare, you rock!

Am incercat, de cele mai multe ori, mi-a iesit, sa fiu corecta cu copiii mei, cu reactiile lor la alți copii. Chiar sa le cert si sa le explic ce nu au facut bine in raport cu alti copii.
Toată viața mea am fost împotriva nedreptatilor, nu am jignit pe nimeni, le-am explicat clar ca daca nu ai un cuvânt bun de spus unui copil, oricui, mai bine taci. Nu fi rau, nu poti sa fii bun, taci, dar nu fa rau, nu lovi nici macar cu cuvintele… E o lupta continua…. Mulțumim pentru articol! Sincer, am avut un mare nod în gât citindu-l.

Putem fi, oricare dintre noi, fără să ne dam seama, în rolul acestei mame sau în celălalt, întâlnit mult mai des, al mamelor fetelor hărțuite. Felicitări mamei din articol pentru puterea avută și sper sa aibe înțelepciunea să nu lase acest incident să creeze un gol în relația lor. Avem nevoie de exemple pozitive, avem nevoie de opționale de dezvoltare personală făcute în cadrul școlilor, trebuie sa ne învățăm copiii să empatizeze, să învețe să ofere ajutor, să respecte. O poveste din care putem invata atat de multe. Felicitari pentru sinceritate si mai ales pentru abordarea problemei cu fata!
Binevenita marturisirea mamei.

Se poate face un adevarat studiu de caz. Desi e greu sa critici, sa dai sfaturi… Taria de a taia in carne vie este laudabila, insa metoda in sine mi se pare controversata. Nu dai cu doua maini, aproape fara discernamant, ca apoi intr-o clipa sa iei totul inapoi, pentru ca adolescentul tau ti-a inselat asteptarile. Adolescentii nu-s nicicand perfecti, gresesc tocmai pentru ca isi testeaza intr-una limitele. Iar parintii trebuie sa fie acolo sa-i corecteze. Nu cred ca spun vreo noutate…trebuie sa veghezi nonstop, si tot vei fi luat prin surprindere la un moment dat. Insa ai macar sansa sa te regrupezi imediat si sa poti indrepta ce se poate.
Fata mea a plecat de acasa pentru mult mai putin decat golitul dulapului si restrictionarea deviceurilor, povestite aici de autoare.

E drept ca avea deja 18 ani, dar a plecat in neant, iar noi am inghetat pentru multa vreme. De fapt aud genul asta de reactii la adolescenti din ce in ce mai multe, asta a fost spaima mea principala. Mamei care ne povesteste experienta ei, nu-i este teama ca-i pleaca copilul de acasa? Ca mie mi-ar fi…Metodele radicale, uneori, determina reactii exagerate din partea adolescentilor. Pentru ca si ei pot actiona radical. N-am unde pleca. Bani n-am. Școala n-am terminat-o, n-am nicio meserie. Din ce să trăiesc? N-a fost vorba de abuz, doar mici scântei.

Dacă vreun copil e abuzat, bătut, chiar sper să plece și să reușească să găsească o asociație care să-l ajute.
Nu să caut să mă mărit repede sau să-mi caut pe unul care să mă întrețină, motiv pentru care nu aș fi plecat cu cineva care mi-ar fi promis verzi și uscate, cu atât mai puțin activități reprobabile de le mai vezi la știri. Rox, eu am plecat, am plecat cu unul care zicea ca ma iubeste. Am plecat din neiubire, din neacceptare. Puteam sa o dau tare in gard, noroc ca m-am desteptat la timp. Copii sunt fragili, mai ales la adolescenta. Masurile radicale nu sunt ok.

I-a confiscat toate bunurile. Pus la o peudo inchisoare. Sa o trimita la canal, ca pe vremuri comuniste? E evident ca nu e prima reactie agresiva a mamei. Si ca e evident ca fiica ei s-a comportat agresiv cu celelalte fete pt ca a vazut acasa si poate a invatat ceva din asta, poate nu, dar pe viitor fiica tot agresiv va actiona.
Nu poate mama cu o masura agresiva sa corecteze lipsa de ani de zile din mediul copilei. Valorile: haine, bani, meditatii, telefon de acasa se invata si cu o confiscare nu se repara lipsa de valori. Cred ca aveti dreptate. Imi pare rau sa o spun, dar nu va rezolva mare lucru. Vor urma alte reactii neprevazute, ar fi bine sa stea cat mai mult cu fata, o poate lua razna rau.

Poate nu era rau sa stea de vorba intai si sa-i dea o sansa. Dar acum, daca s-a intamplat asa, macar sa incerce sa comunice mai mult si sa petreaca cat mai mult timp cu ea. Sa incerce sa inteleaga si problemele ei, mediul in care se invarte. Din pacate, e mult, mult mai complicat decat in tineretea noastra. Eu am o părere ușor diferită de a majorității. Cred că ea s-a transformat așa pentru că asta a fost felul ei de a gestiona lipsa părinților.
A făcut ce a putut. La 12 ani nu ai prea multe instrumente, modelele ei lipseau de lângă ea…. Știți că eu nu sunt adepta pedepselor, în niciun context.

Cred că ele nu fac decât să adâncească ruptura. Eu mi-aș cere iertare de la fată. Împreună am dona lucrurile ei scumpe, cu acordul ei. I-aș da mult timp, mult. Nu aș mai pleca de lângă ea niciodată și i-as spune asta. Aș merge cu ea la terapie. M-aș asigura că știe cât de mult o iubesc și că înțeleg ce am greșit. Aș încerca să o cunosc, de la zero. Nu e vina ei…. Felicit mama pentru asumare și pentru că nu a lăsat lucrurile asa. E greu sa recunosti ca ti-ai ratacit copilul, dar ce bine e când îl regăsești….

Ca si tine gandesc si eu. E ok ca a reactionat mama. Nu as fi reactionat asa agresiv.
Copila cu siguranta va fi agresata de alti copii la scoala, va fi gluma lor pe adresa hainelor si telefoanelor, i se vor intoarce cele spuse, si va duce foarte greu toate astea!!. Restul gesturilor de la mama, gesturi ce vor urma vor repara. Faptul ca mama va fi langa fata sa studieze zilnic sa nu mai ajunga la meditatii.

Ca va fi sa o duca la scoala chiar daca nu zilnic si sa mearga impreuna la cumparaturi.
Ca o va lua pe fata la treburile casei, la serele bunicilor. Educatia tine doar de acasa, copiii copie actiunile parintilor si relatiile dintre parinti. Asta cu donatul hainelor cu acordul ei e haioasă rău! Ioana, pe cât este de important ca părintele să își recunoască greșeala în fața copilului și să-și ceară iertare, pe atât de important este să-l facă pe copil să își identifice partea de vină și consecințele care derivă din asta.
Dar în momentul în care tu, copil, te folosești de un lucru haina scumpă pe care eu, părintele, ți l-am luat că mi-a plăcut, că am vrut să-ți fac o bucurie, că îți stătea bine, whatever ca să umilești un om care are mai puțin, sorry — lucrul ăla zboară.

Este mizerabil și de neconceput să umilești un om pentru posibilitățile materiale mai reduse. Dacă nu și-a apreciat lucrurile drăguțe primite și le-a folosit ca arme ca să umilească pe altul, nu are de ce să le păstreze. Și sunt sigură că nu a fost un comportament pe care l-a preluat de la părinți. De acord cu tine că comportamentul ei s-a datorat unor frustrări provenite din suferința după părinți, pe care și le-a vărsat pe altul mai mic, mai slab, mai lipsit de apărare.
Dar aproape sigur n-au învățat-o părinții să facă rău altuia. Mama ei ne poate spune dacă mai dorește să intervină la postare. E adolescentă și vârsta asta e o bestie de vârstă la care, la primul semn de supărare, de conflict, foarte mulți copiii simt nevoia să se revolte tocmai pe valorile bune care le-au fost insuflate. Unii fac chestii mai grave, mai urâte, altii doar trântesc o ușă și bombăne, care-cum.

Unii poate înțeleg din două vorbe, alții au nevoie să vadă consecințele faptelor lor. Așa că or fi având părinții partea lor mai mare de vină, dar nici fata nu e inocentă în toată situația că nu e copil mic care să nu înțeleagă empatia vs nepăsare sau altele , bunul-simț vs. Fiecare om trebuie să înțeleagă să-și asume responsabilitatea propriilor fapte în raport cu vârsta , fără a da întruna vina pe alții, în special pe părinți.
Ca și părintele e copilul cuiva pe care poate da vina și tot așa până-n moși strămoși nimeni nu-i de vină, doar altul e. În altă ordine de idei, mi se pare super tare inițiativa asta a ta de a publica articole de genul acesta, de la adolescenți sau părinți de adolescenți. Poate încet-încet se schimbă ceva. Sunt de acceasi parere cu Rox.

Fetita avea nevoie sa realizeze cat de gresit este ceea ce a facut, iar blandetea — in acest caz — nu facea ceea ce trebuie.
Era nevoie de o atitudine ferma si de a actiona atunci, in acel moment. Nu pot sa spun eu daca doamna a procedat bine in totalitate, n-am fost in situatia ei si sper tare mult sa nu fiu. Dar a reactionat, spre deosebire de mama celeilalte fete. Dupa ce va trece acest moment dificil, ai dreptate, mama ar trebui sa-si ceara iertare pentru lipsa lor de acasa chiar daca justificata , sa-i dea explicatii, sa discute mult ele doua, sa incerce sa se apropie din nou si sa puna un nou inceput. Eu cred ca pentru a rămâne pe calea corecta un copil are nevoie de valori corecte și bine întipărite in minte, de pasiuni și de părinți Eu am avut doar primele doua.
Iubirea e cel mai bun dar ,dar si cel mai mare dusman! Când gresești din iubire , se spune ca Dumnezeu te iarta. Copilul a greșit pentru că parinții au gresit.

Mi e teama că ei greșesc din nou. Corectia trebuie făcută în sistemul de valori atat al parintilor cat si al fetei , dacă nu, fata care are 15 ani va ramane cu sistemul ei si-si va gasi repede metode prin care să și l pastreze. Stiu ca e greu , dar nu poti să i dai copilulul Luna de pe cer ca apoi sa o trimiti in fundul unei mine de sare. Nu asa. Parintii trebuie sa vina cu picioarele pe pamant , nu numai la propriu , să cunoască modele normale de fete de 15 ani de conditie modesta , ca sa înteleaga ce i trebuie fetei pentru a devenii un om normal o fata cu un sistem de valori sanatos.
Munca e o soluție.

Controlul permanent ,nu să o faci acum să devină ea ținta bătai de joc a celorlați , căci copii sunt răi și nu iartă nimic ,cu ea vor fi groaznic de răi , iar fata va vrea să epateze in față lor prin altceva , și o va face. Sclipiciul de pe haine trebuie dus in mintea ei , trebuie facută să si doreasca să sclipeasca nu prin telefon si haine ci prin mintea pe care o are , daca o are. Luxul e bun dar trebuie sa vada si munca prin care se obtine. Daca e inteligenta va alege munca cinstita dar trebuie pentru asta sa stie ca are parintii alaturi de ea , nu parinti care să i dea pe tava tot ce viseaza ci parinti care să o ajute să țină tava pe care ea să puna ce si doreste prin munca ei.
Scoala si munca. Rezultatele rasplatite. In prima faza daca as fi mama ei as merge la un consilier , intai singura apoi impreuna. Cat de mult conteaza faptul ca parintii au o relație echilibrata, ca sunt amandoi aliniati!

Asta ii va salva. Intr-adevăr, cat de departe putem fi noi parintii de realitatea lor! Ioana, in perioada asta ai mare focus pe adolescenți, tineri si scoti la lumina grozavii, ataci niste subiecte grele. Multumesc pentru curaj. Cam doare, dar sigur ne duce unde trebuie. Eu cred ca nu trebuie sa ne dam noi cu parerea in astfel de situatii deja extreme.
Trebuie inceput cu terapia, pentru ca acest tip de comportament agresiv sa fie adresat adecvat. Terapie si pt fata, terapie si pt parinti. Cu totii suferim lipsuri. Unii mai mari, altii mai mici. Pe unii ne mobilizeaza si ajungem pe culmi nevisate, pe altii, ne darama. Sau poate ambele. Fiecare are de lucru cu sine odata ce atinge varsta de adult.

Pana la varsta respectiva si mai ales in primii ani, responsabilitatea este a parintilor sa il ajute si sa il sustina. Cred insa ca in ziua de astazi, noi parintii avem nevoie mai mult decat oricand de ghidaj. Asa cum orice meserie se invata, asa e si cea de parenting.
Nu ne nastem cu lectia invatata, invatam de fapt toata viata, ajustam, regandim, facem un pas inainte si 2 inapoi si tot asa. Iar un copil nu este modelat doar de familie, desi aceasta are un rol determinant, exista si alti factori externi care contribuie. Horatiu Malaiele declara ca geniul sau a fost prima data recunoscut de un profesor la scoala si ce impact puternic si pozitiv a avut asupra lui, desi mama lui era foarte critica cu el! Este o situatie care nu trebuie judecata, dar nici justificata.

Si cu atat mai putin in care impartim noi vina! E clar insa ca trebuie facut ceva, rapid.
Ganduri bune si de incurajare familiei si fetitei! Ii multumesc autoarei articolului si Ioanei ca au spus aceasta poveste. Imi dau seama cat de greu a fost, dar este atat de bine sa putem discuta deschis astfel de probleme, sa ne vindecam impreuna ca societate. E una dintre cele mai puternice amintiri pe care le am de la varsta aceea, un amestec de durere si rusine. Am luat manualul de engleza al colegei de banca. Ea mi-a spus ca e al ei, eu n-am crezut-o, eram sigura ca e al meu si l-am luat acasa.

Poate parea minor, dar a fost un gest de hartuire din partea mea. Atunci cand am ajuns acasa si au sunat parintii colegei, ai mei au verificat prin camera, au gasit si manualul meu si au urmat un scandal si o pedeapsa pentru ca i-am facut de rusine. Problema e ca nu m-au intrebat de ce am facut-o, ce am gandit si simtit atunci.
Am facut aceasta munca de detectiv in terapie, adult fiind, cand m-am lovit de aceeasi reactie a mea la birou: neincredere in colegi, frica paralizanta de a gresi, duritate fata de colegii care greseau, narcisim venit dintr-o lipsa completa de stima de sine. Ce incerc sa-i transmit mamei care a scris articolul, e ca cea mai importanta masura pe care o poate lua este comunicarea.
De ce a vorbit asa? S-a simtit bine in momentul ala? Ce parere are despre fetitele carora le-a vorbit asa?

De ce e important pentru ea telefonul sau instagramul sau hainele? De ce e important sa faca parte din gasca in care era? Poate acel grup de fete cu care a facut ce-a facut au fost familia ei in acesti doi ani, cei mai apropiati oameni si cele care i-au dat sistemul de valori pe care il are acum. Cum s-a simtit la 12 ani cand a ramas cu bunica si, foarte important, cum se simte acum, zi de zi la scoala, fara lucrurile ei?
Si e important si ca parintii sa se deschida, sa explice cum au luat deciziile si cum s-au simtit atunci cand le-au luat. Si sa isi ceara iertare, asa cum spunea Ioana, pentru ca oricat de justificate ar fi motivele, lipsa dragostei parintilor la varsta aceea e o trauma. Multa putere va doresc.

Si dragoste. Wow, imi imaginez cum mamei i s-a rupt inima cand a vazut scena. Felicitari parintilor pentru masurile luate si pentru implicarea in schimbare. Cat despre finalul articolului, cu totii suntem rebeli si avem o viziune usor distorsionata asupra vietii cand suntem adolescenti, dar nu pot fi de acord cu faptul ca fata nu are nicio vina. Vorbim totusi de o adolescenta de 15 ani, nu de o fetita de 5, fara discernamant. Cu siguranta isi da seama ca un asemenea comportament nu e deloc constructiv si nu creeaza un impact pozitiv asupra celorlalti.
Mi se pare cam mult sa scuzam si sa vedem orice actiune a copilului dand vina pe faptele parintilor.

Ioana, te admir foarte mult. Cartile si faptele tale ar trebui sa fie un model pentru parinti, dar sa punem atata povara pe spinarea parintilor pentru fiecare greseala a copilului mi se pare extrem. Nu am inca un copil adolescent si nu stiu cum as fi reactionat personal la o asemenea experienta. Mi se pare corecta reactia mamei dar intr adevar poate fi cu doua taisuri.
Sunt de acord. Nu cred ca poate fi corect sa atribui vina părintelui. Nu pot decat sa aplaud aceasta mama! Le-am cumparat biciclete ca sa poata duce la scoala singuri. De moment nu lucrez, am hotarat sa imi iau un an sabatic pentru a fi cu ei. In ultimii ani ii cresc singura si am muncit fff mult. Scoala unde lucram a inchis din cauza Covid-ului, asa ca am hotarat sa profit oarecum de somaj si sa fiu cu ei, sa ii ajut la scoala, sa petrecem mai mult timp impreuna chiar daca asta inseamna sa traim f modest.

Ruptura in stilul de viata al fetei s-a produs prea brusc. Comportamentul ei este cauzat de altfel de lipsuri, de regula de natura emotionala, sau cine stie, de alte abuzuri din partea rudelor in lipsa parintilor?
Consider ca fata doamnei care a trimis povestirea a suferit un soc, si nu in directia buna. Umilinta maxima nu a fost in fata parintilor, ci in fata anturajului, iar socul emotional mult prea mare. Sunt foarte fragili la varsta aceasta. Mi-e teama ca fata va cauta surse de finantare sau consolare in directii gresite. Si eu am o fata de 12 ani…am avut si noi probleme…Nu sa ajuns asa departe…am vb cu ea i-am explicat frumos…si a inteles…o mai urmăresc din umbră sa vad daca cumva va greși…. Nu am citit comentariile, dar vreau sa o felicit pe mama din tot sufletul pentru curajul de a povesti si pe ambii parinti pentru taria sufleteasca.

Jos palaria, oameni buni. Daca mama celei care m-a hartuit ani de zile in scoala primara ar fi facut macar pe jumatate la fel, poate n-as fi crescut cu sufletul atat de chinuit.
Ce sa-i fac, s-o omor? Ai mei n-au avut alta solutie decat sa ma mute la alta clasa. Ma batea cretina aia in fiecare zi, mereu eram vanata pe picioare ca dadea cu bocancul. Nu aveam sanse, imi era superioara fizic. Pe invatatoare o durea in dos. Si da, fata din postarea de mai sus este vinovata. La varsta asta ai discernamant si stii exact ce faci. Merita sa suporte consecintele. Felicitari mamei pentru atitudinea luata! Si tatalui! Mai bine mai dura decat prea blanda!

Fata trebuie sa inteleaga si din fapte, nu doar din vorbe, ca e cu adevarat gresit ce a facut si sa inteleaga adevaratele valori in viata: umanitatea, respectul față de semeni, ajutorul, iubirea de semeni și NU umilirea, nu a te crede mai bun pt ca ai niste obiecte pt care si asa nu ai muncit, nu lauda de sine etc.
Poate si faptul ca parintii au fost mai departe a contribuit, desi ei au spus ca au luat-o la ei in fiecare vacanță, vacanța mare are 3 luni. Cred ca mai degraba perioada tulbure a adolescenței și poate faptul ca a avut dintr-o data foarte mult, cand alta data poate avea lipsuri. Nici unii adulți nu reacționeaza bine cand se trezesc cu mult dintr-o dată, ce sa ne mai asteptam la adolescenți. Fiind singurul copil si vazand ca parintii fac totul sa ii faca toate poftele, plus senzația falsă dată de rețelele sociale că ești cineva când ai mulți urmăritori și multe like-uri, i s-a urcat la cap.

Așa măcar va înțelege că nimic nu era de fapt al ei, ci doar a primit prin bunăvoința părinților și ar trebui să fie modestă și recunoscătoare. Poate pe moment nu va înțelege, poate îi va urî, dar ceva mai târziu va înțelege, le va mulțumi și va fi o mare lecție de viață pentru ea. Din punctul meu de vedere ar trebui sa fie ilegal sa pleci undeva in alta tara, ambii parinti, si sa lasi copilul in urma.
Cu oricine ar ramane el in urma. In tara in care traiesc azi lucrez de un an si jumatate cu migranti. De toate natiile pamantului. De ce ai face asta vreodata? N-am sa aflu raspunsul asta niciodata. In povestea ei e o combinatie de adolescent abandonat si de parinte cu valori ciudate. Prin mii de ore de desen.

Prin cursuri de arte, fotografie, etc. Nu asa devii ala care creaza. Dar pentru asta ar insemna sa aibe o mentalitate corecta, ar insemna ca scoala sa ajute, ar insemna multe care n-au fost acolo. Mie una lectia de viata pe care i-o da acum mi se pare una buna din cauza ca fata si-a permis sa rada de oamenii mai saraci decat ea. Asa ca e foarte bine sa mearga, cum zice englezul, o mila in pantofii celuilalt. Normal ca ii iei privilegiile. Pentru ca sunt fix asta, privilegii nu drepturi.
Iar un om de 15 ani ar trebui sa stie lucrurile astea si sa se poarte in mod responsabil. Nu este atat de mica cum ne-ar placea sa credem. E aproape om in toata firea. Da, e condusa de hormoni si de instinctul de turma si de anturaj.

Dar stie sigur diferenta dintre bine si rau. Si alege sa faca chestii nasoale. Cand va cunoaste oameni la acel centru s-ar putea sa-si schimbe nitel atitudinea. Sau nu. Directia in care o va lua un adolescent e una absolut misterioasa.
Pot fi crescuti in cele mai bune conditii si o pot lua razna. Asa cum oameni din cele mai urate povesti devin oameni misto. Eu le doresc sa reuseasca! Si eu sunt impotriva despartirii familiilor. Cazul acestei familii este totusi unul fericit, se vedeau des, tineau legatura, timpul nu a fost chiar lung, fetita a stat cu o bunica iubitoare asa cum stau multi copii in tara noastra chiar cand parintii le sunt prin preajma. Locuiesc in America si am o buna prietena educatoare la gradinita. M-a intrebat despre cultura noastra, dupa ce a vazut ceva deosebit la copiii de romani si indieni din India din care a avut cativa pentru ca in oraselul nostru sunt multi tineri igineri veniti in ultimii ani din Romania.
Copiii de romani sunt isteti.

Mirata mi-a spus ca un baietel de 4 ani a chemat-o sa-l stearga la fund. Sau ca nu stiu sa se incalte, sa isi puna geaca pe ei cand ies pe afara sau sa se incheie la nasturi. La gradinita invata sa foloseasca lingurita unii dintre ei. I-am spus ca in cultura noastra, parintii si mai ales bunicii fac asta pana tarziu pentru copii. Si da, majoritatea acestor familii tinere, merg la servici dar au pe rand cate un bunic, o ruda venita din Romania, sa stea cu copilul.
Cand am plecat spre N America, avem doi copii foarte mici. A fost mai greu? Am pierdut mult financiar?

As fi avut niste copii iubiti si cocolositi de bunici? O faceau cu intentie buna? Dar nu ar fi fost mai bine. Si da, cred ca tine de cultura noastra sa punem prioritate pe ingrijirea copilului: masa, casa, somn, imbracat, spalat, cineva cu ochii pe el tot timpul, sa-l iubeasca si sa-l serveasca.
Stiu ca sunt si alte situatii, delasare si dezinteres fata de copii, uneori sunt uitati de parinti cu bunici neiubitori sau neputinciorsi, dar alea sunt cazurile urate in orice circumstanta, si daca parintii erau langa ei. Ma refer strict la cei ce vor numai si numai binele copiilor. Alexandra, sunt in Belgia de 9 ani si aceeasi remarca am si eu. Doar romanii isi lasa copiii la bunici. Cred ca e o alta umbra a comunismului: fuga, fuga de responsabilitate, neputinta de a le face pe amandoua: si job si a fi parinte, si ne e transmisa inclusiv de parintii nostri ce nu au fost lasati sa faca asta.

Sunt foarte multe persoane din alte tari care isi lasa copiii acasa, cred ca problema e mult mai complexa decat pare la prima vedere si nu suntem noi, romanii, asa speciali — desi cred ca ceva campioni suntem. Eu nu sunt in situatia asta si nici nu mi-ar fi placut sa fiu, dar nici nu cred ca trebuie sa fie ilegal, ca valoare absoluta. Ilegal ar trebui sa fie sa moara copiii de foame pentru ca ai un salariu de cacao. Ilegala e violenta in familie etc. Nu stiu daca nu cumva suntem foarte privilegiati cand credem ca a pleca in alta tara fara copii e inacceptabil. Eu cred ca parintii au pedepsit fata de 2 ori:odata cand au parasit-o,la 12 ani,si a doua oara,cand lipsa lor o transformase. Nu stiu daca va invata,sau va suferi toata viata,din aceasta privinta.

A fost pedepsita de 2 ori,pentru greselile parintilor,nu ale ei. Am ochii in lacrimi…. Nu stiu daca realizati, dar foarte multi dintre voi aveti numai cuvinte bune, compasiune si intelegere pentru agresoare si nu spuneti un cuvant despre victime cele 2 fete. Frumoasa si buna atitudinea mamei, de acum urmeaza sa-i arate acea dragoste neconditionata, sa nu-i mai aminteasca de trecut si sa inceapa impreuna o viata altfel, mai atenta decat pana acum, cu multa implicare, fetita sa priceapa ca este iertata de mama si de tata si ca era de DATORIA lor sa ia atitudine.
Dragi parinti, orice fac copiii nostri, cu sau fara voia noastra, bun sau rau, pana la varsta maturitatii este rapunderea noastra. Sa luam masurile necesare spre binele lor, este datoria noastra.

Desi sunt impotriva despartirii familiilor pe termen mai lung, pentru cei rapizi la judecata si neatenti la detalii, poate este nevoie sa amintesc: copila a ramas in tara cu bunica cati din noi au fost crescuti de bunici chiar daca parintii erau prin preajma, dar la servici? Sigur, imbratisarea parintilor nu era acolo in fiecare zi, dar a bunicii era. Nu a dus lipsa de dragoste. Parintii au muncit mult tocmai sa revina repede acasa. Fetita era la varsta la care putea pricepe asta si cred ca a priceput.
Haine mai frumoase ca ale altor copii, succes on line, poate o influenta negativa a prietenelor, asta la o varsta delicata unde fiecare adolescent actioneaza surprinzator. Adolescentul poate fi nemultumit si frustrat si cu umbra lui si braveaza unde poate.

Ca mama ii oferea tot ce se putea mai bun? Era un copil, toti oferim ce credem noi ca este mai bun copiilor nostri si le incurajam telentele atata timp cat nu vedem ceva rau in ele.
Mamica din povestirea noastra a intervenit exact cand a aflat despre rau, cu calm si-a luat timp sa se calmeze , respect si intelepciune. Nu se stie. Alta actiune ar fi avut un rezultat mai bun? De acord, Alexia.

Probabil pt ca citim din confortul fotoliului aceasta relatare si ne e mai usor sa ne identificam cu povestea fetei lipsite de prezenta parintilor cumva si sa fim darnici, nu i asa, in spatiul virtual. Problema insa nu e de competenta cititorilor de bloguri, iar mama poate ca se lasa influentata de opinii necalificate pt aceasta situatie. Sa nu uitam ca niste copii au suferit un abuz. Probabil ca empatia noastra ar suferi acut daca s ar intampla asa ceva copiilor nostri.
Unele cazuri sunt din pacate patologice si numai un medic poate depista si recomanda mai departe. Sustin ce a spus Elvira si doresc sa mai mentionez niste aspecte.

Probabil lipsa parintilor a avut un impact afectiv minor, insa lipsa lor a fost rasplatita prin unele cadouri mai scumpe decat restul copiilor din clasa. Copiilor le place sa se laude cu ce au, nu vad ceva in neregula aici, insa in cazul nostru a intervenit si jignirea celor mai slabi. Aceasta falsa senzatie de putere iti poate rasturna cu usurinta un sistem de valori.
Si se transforma usor in comportament jignitor. Practic tanara noastra nu mai avea o atitudine normala, de egalitate, ci se stia mai sus de ceilalti pentru ca avea Cati tineri nu fac orice pentru audienta? Mai ales cand mintea e imatura, iti pierzi usor busola si crezi ca totul e posibil. Mai ales cand nu muncesti pentru bunurile obtinute. Tocmai asta face atat de dificila cresterea unui adolescent cu capul pe umeri.

Inainte de social media, vedeai mai mult mediul din imediata apropiere. Acum poti vedea orice oriunde, informatii nefiltrate ne bombardeaza. Fara un ghid interior bun, ne pierdem.
E trista povestea. Din toate perspectivele. Eu cred însă ca pedeapsa o sa o îndepărteze mai mult de părinții ei. Cred ca părinților le-a fost greu financiar, dar vârsta de 12 ani e o vârsta dificila sa lași un copil la bunica. La finalul articolului vei gasi si un model de registru de inregistrare a acestor lectii invatate pe care il poti descarca in mod gratuit. Am primit multe intrebari legate de contractul psihologic , ce este si la ce foloseste acesta in relatia dintre angajati si managerii companiei.

In tarile cu traditie in managementul afacerilor, conceptul nu este unul nou. La noi insa nu se cunoaste inca prea bine ce reprezinta si deci nici importanta sa pentru dezvoltarea companiilor. De aceea m-am decis sa iti prezint pe scurt acest concept si sa iti dau ca exemplu o situatie concreta pe care am intalnit-o in activitatea mea de consultanta organizationala. Citeste mai departe si vei vedea de ce acest contract psiholiogic este atat de important. Sursa foto: pexels – Taryn Elliott. Cu totii lucram in ultima vreme de acasa.
Unora ne place. Altora insa li se pare greu sa rezolve probleme pe care alta data le solutionau la o simpla intalnire la o cafea. Angajatorii oscileaza intre beneficiile lucrului de acasa al angajatilor si problemele pe care acesta il creaza pentru afacerea pe care o conduc. Deocamdata insa, cum situatia nu pare sa se rezolve prea curand, cu totii trebuie sa acceptam situatia asa cum este.

Si ca atare, trebuie sa intelegem cat mai bine cum si ce putem face pentru a fi cat mai eficienti. In articolele urmatoare vei gasi o multime de informatii utile.

Filme bune anul are – nwradu blog

Management de proiect — Blog — T&C'n Business
După primele patru scrisori ale adolescenților publicate aici pe blog mai urmează și altele, mi-au mai scris și băieți, și fete, copii minunați și foarte tulburațiam primit spre publicare și dezbatere și mărturia unei mame de adolescentă, am publicat-o mai jos. Vă rog să citiți cu inima deschisă, nu voi permite jigniri sau judecăți la adresa ei sau a familiei ei.

Scopul meu este de a arăta părinților de copii de toate vârstele ce se întâmplă acasă, la școală, pe stradă, lucruri pe care nu le știm despre copiii noștri și pe care cred că e important să le aflăm, ca să le oferim din vreme sau până nu e prea târziu ghidarea noastră caldă și Lor neg sper blog pentru a crește cu bun simț, încredere în ei, putere, libertate asumată. Articolele anterioare din serie le puteți citi dacă veți da click pe AdolescentînRomânia. Sunt mama unei Lor neg sper blog de 15 ani. Am citit recent articolele tale despre adolescenți și m-am gândit să profit de ziua mea liberă și să î ți scriu. Vreau să îț i spun povestea mea Lor neg sper blog a copilului mei. Anul trecut am revenit în țară după ce am fost plecată împreună cu soțul pentru doi ani.

Rămăsesem fără loc de munca și ne descurcam greu cu salariul soțului, așa că am hotărât să lăsăm fata de 12 ani la mama mea la țară și să plecam în străinătate. Fata a făcut navetaun drum Lor neg sper blog 30 minute spre oraș, ca să nu schimbe școala. Nu am venit deloc în ț ară în cei doi ani, am preferat să nu ne luăm concediu deloc. A fost mai ușor să vină mama cu fata la noi în fiecare vacanțăadică de Lor neg sper blog ori pe an. Mama e pensionară, dar găsea de lucru în Olanda la curățenie.

Ipocrizia ipocriziilor

Navigare articole

Disclaimer: această postare a fost scrisă în anulîntr-o perioadă caracterizată de mari tensiuni sociale și confuzii în întreaga lume. Tot ce scrie aici trebuie înțeles în acel context, grevat de inacceptabile prejudecăți; Lor neg sper blog este avertizat de caracterul incorect ideologic al acestor rânduri, fiind rugat să le aprecieze din punct de vedere estetic și, eventual, să le interpreteze ca mărturii ale unor realități istorice ale acelor triste vremuri. Este important de ținut cont de faptul că autorul este bărbat alb, heterosexual, familist, tată a doi copii, așadar mărturia lui Lor neg sper blog spwr cu precauțiile de rigoare. Mai zice și că e creștin. Grijă mare!

De câteva zile, dar fără să pot spune cu precizie din ce moment, îl observ pe poza mea de pe CI. Spuneți și voi, ce să fac?

Lasă un răspuns